Istoria pijamalei: cum a ajuns o piesă orientală în garderoba fiecărei femei

Răspunsul scurt: cuvântul „pijama” vine din persanul „pāy-jāma” — literal „veșmânt pentru picior” — și denumea pantalonii largi, legați cu șnur, purtați de secole în Persia și India. Britanicii i-au descoperit în colonii în secolul al XIX-lea, i-au adus acasă ca ținută de dormit, iar secolul XX — cu Coco Chanel în rol principal — i-a transformat în piesa universală de azi. Povestea completă e mai savuroasă de-atât.

Orientul: pantalonul care respira

Cu mult înainte ca Europa să doarmă în cămăși lungi de noapte, Persia și India purtau pantaloni largi din bumbac sau mătase, răcoroși și comozi — haine de zi, nu de dormit. Croiala lejeră, materialul care respiră, șnurul în talie: principiile pijamalei moderne erau deja toate acolo, șlefuite de climă și de bun-simț vestimentar, acum câteva sute de ani.

Secolul XIX: englezii o aduc acasă

Funcționarii și ofițerii britanici din India au adoptat pantalonii locali ca ținută de casă și de somn — infinit mai comozi decât cămașa de noapte europeană până la glezne. Întorși acasă, i-au luat cu ei. Spre finalul secolului, „pyjamas” — acum set de bluză și pantalon — înlocuiau treptat cămașa de noapte masculină în toată lumea britanică.

Anii 1920: Chanel mută pijamaua pe plajă

Momentul-cheie pentru garderoba feminină: Coco Chanel începe să poarte — și să creeze — „beach pyjamas”, ansambluri largi din mătase purtate ziua, pe Riviera. Gestul era radical: o femeie în pantaloni, în public, în anii '20. Pijamaua devine simbol de emancipare și lux relaxat — și intră, pentru prima dată, oficial în garderoba de zi. Ecoul lui îl porți azi de câte ori ieși în oraș cu o piesă din satin — am scris despre asta în ghidul sleepwear ca outerwear.

Anii 1930–50: Hollywood și satinul

Filmele de aur ale Hollywoodului îmbracă vedetele în pijamale și neglijeuri din satin lucios — și transformă lenjeria de noapte în obiect de dorință. În anii '50, seturile asortate și cămășile de noapte vaporoase devin cadoul feminin prin excelență, iar satinul își câștigă defintiv locul de material al serilor speciale — pe care și-l păstrează și azi.

Anii 1990: slip dress-ul iese în stradă

Minimalismul anilor '90 scoate cămașa de noapte din dormitor: slip dress-ul — practic un furou purtat ca rochie — devine uniforma serilor elegante. E momentul în care granița dintre „de noapte” și „de zi” începe să se șteargă de tot, pregătind trendurile de azi.

Azi: confortul câștigă tot

Ultimul deceniu — cu anii de lucru de acasă cu tot — a rescris ierarhia garderobei: loungewear-ul a devenit categorie de sine stătătoare, pijamaua bună a devenit investiție, iar ținuta de casă a încetat să mai fie „ce rămâne după triere”. E, într-un fel, întoarcerea la logica orientală de acum câteva secole: haine gândite pentru corp, nu pentru vitrina socială.

Cronologia pe scurt

Întrebări frecvente

De unde vine cuvântul „pijama”?

Din persană: „pāy” (picior) + „jāma” (veșmânt) — „veșmântul pentru picior”. În română a ajuns prin franceză („pyjama”), ca mai toate cuvintele mondene ale secolului XX.

Ce purtau femeile la culcare înainte de pijama?

Cămașa de noapte — lungă, din bumbac sau in — a fost secole întregi singura ținută de dormit europeană. N-a dispărut: s-a rafinat, s-a scurtat și își trăiește propria renaștere — dovada e în colecția de cămăși de noapte.

Când au început femeile să poarte pijamale?

Masiv, din anii 1920 — odată cu Chanel și cu emanciparea vestimentară interbelică. Până atunci, pijamaua fusese aproape exclusiv masculină.

De ce rămâne satinul materialul „de ocazie” al nopții?

E moștenirea directă a Hollywoodului anilor '30: satinul prinde lumina cum n-o face nicio altă țesătură accesibilă. Cum îl recunoști pe cel bun am explicat în ghidul celor 7 semne.

O sută de ani după Chanel, pijamaua bine făcută spune același lucru: confortul e o formă de eleganță. Varianta noastră a poveștii o găsești în colecția de pijamale DONNA.